Ţi-e platoşa-ncheiată, prieten plin de vlagă,
spre-a-ncepe, mândru, lupta ce ţi-a sortit-o zeea?
Eşti sigur că-ţi rezistă-n metalul ei ideea
sub spada ridicată cu două mâini, sub ghioagă?
Există o plămadă de oameni care-ncheagă
din număr orfic viaţa; faci parte dintre-aceia?
Şi, ca Heracle-n luptă cu leul din Nemeia,
pe tigri beţi de sânge-i vânezi prin lumea-ntreagă?
Te-nduioşează-azuru-ntr-o noapte liniştită?
Asculţi al serii suflet, cu mintea risipită,
când dangătul de clopot prin aer îl vesteşte?
Îţi sună glas de taină în piept? Atunci urmează
cărările iubirii. Vei fi poet. În rază
te scaldă frumuseţea şi Domnul te-ocroteşte.
Traducere – Ștefan Augustin Doinaș,
Ruben Dario, versuri alese, Editura pentru Literatură Universală, 1967
vezi mai multe poezii de: Rubén Darío
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.