Ne-am luptat cu mulți bărbați peste mări și țări,
Unii viteji, alții nu – așa a fost soarta:
Pathani, Zuluși, Birmanezi – felurite oștiri;
Dar Fuzzy a fost cel mai bun dintre toți, fără ceartă.
N-am avut niciun câștig de cauză în fața lui:
Pândea în tufișuri și ne tăia caii la glezne,
Ne măcelărea santinelele la Suakin,
Și ne hăituia trupele cu o furie nebună.
Așadar, în sănătatea ta, Fuzzy-Wuzzy, acolo în Sudan;
Ești un păgân biet și ignorant, dar un luptător de primă mână;
Îți dăm certificatul, iar dacă-l vrei semnat,
Venim să ne mai batem cu tine oricând ai chef.
Ne-am încercat norocul prin munții Khyber,
Boerii ne-au zdrobit de la o milă distanță,
Birmanezii ne-au dat fiori reci ca apele Irrawaddy-ului,
Iar o *impi* zulușă ne-a făcut felul cu stil:
Dar tot ce-am pățit din partea lor
A fost nimic pe lângă ce ne-a pus Fuzzy să înghițim;
Ne-am ținut bine poziția, zic ziarele,
Dar om la om, Fuzzy ne-a bătut măr.
Așadar, în sănătatea ta, Fuzzy-Wuzzy, a soției și a copilului;
Ordinul era să te înfrângem, și desigur, așa am făcut.
Te-am lovit cu foc de Martini, și n-a fost tocmai corect;
Dar în ciuda tuturor șanselor potrivnice, Fuzzy-Wuz, ai spart careul.
N-are acte proprii, nici vreun hrisov,
Nici medalii, nici răsplată n-a primit,
Dar trebuie să-i recunoaștem măiestria și harul
Cu care mânuiește spadele lungi, cu două tăișuri:
Când sare sprinten printre tufe și mărăcini,
Cu scutul său în formă de coșciug și sulița lată,
O zi de luptă cu „Fuzzy” în plin avânt
Îi ajunge unui soldat britanic cât un an întreg.
Așadar, în cinstea ta, Fuzzy-Wuzzy, și a amicilor tăi dispăruți –
Dacă n-am fi pierdut și noi camarazi, te-am fi plâns alături;
Dar legea e „dai și primești”, așa că socoteala-i dreaptă,
Căci dacă tu ai pierdut mai mulți, ai spart careul nostru!
Se năpustește spre fumul armelor noastre,
Și, cât ai clipi, ne lovește în creștet;
E iute și aprig ca nisipul încins și ghimbirul,
Și adesea se preface mort când e, de fapt, viu.
E o minunăție, o scumpete, un mielușel!
E un idiot de cauciuc dezlănțuit,
E singura ființă căreia nu-i pasă câtuși de puțin
De un întreg regiment de infanterie britanică!
Așadar, în cinstea ta, Fuzzy-Wuzzy, acolo, în Sudanul tău;
Ești un biet păgân rătăcit, dar un luptător de primă mână;
Și în cinstea ta, Fuzzy-Wuzzy, cu pletele tale ca o căpiță de fân –
Măi, namilă neagră și iute – căci ai spart careul britanic!
vezi mai multe poezii de: Rudyard Kipling
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.