Se spune în legendele străvechi că Adevărul,
Ieșind din fundul puțului său, a privit lumea,
Dar, auzind cum aceasta mințea,
S-a întors îngrozit în singurătatea sa.
Acolo a rămas, conștient de propria valoare,
Neclintit nici de întrebarea lui Pilat,
Nici de Galileo, îngenuncheat să tăgăduiască
Legile ce țin planeta noastră sub cer.
Între timp, sora sa mai blândă, numită de oameni
Ficțiune, îi făcea toată treaba – și chiar mai mult –
Cu atâta zel, devotament, tact și grijă,
Încât nimeni nu observa că Adevărul era în altă parte.
Apoi a venit un Război în care, sub bombe, gaze și mine,
Adevărul a ieșit din nou, silit, în întâmpinarea omenirii,
Și, prin praf, strălucire orbitoare și dărâmături,
A zărit o nălucă cu aripi dezechilibrate,
Clătinându-se și bâjbâind, amețită, răvășită, mută,
Dar semnalând fapte și mai cumplite ce aveau să vină.
Adevărul a strigat-o și i-a poruncit să stea pe loc; umbra tremurătoare
S-a agățat de genunchii lui și a bolborosit: „Soră, ajută-mă!
Eu sunt – sau am fost – locțiitoarea ta, iar oamenii
M-au rugat să-mi folosesc limba sau condeiul
Ca să le înfrumusețez faptele blânde; m-am conformat,
Și ei, și cerințele tale, au fost mulțumiți.
Dar asta...” – a arătat ea spre câmpia pârjolită,
Unde oamenii, ca zei și diavoli, lucrau cu furie –
„Asta mă depășește! Ia-ți munca înapoi.”
După ce a predat tăblițele și condeiul, ea a fugit departe,
Iar Adevărul a preluat consemnarea Războiului...
A văzut, a auzit, a citit, a încercat să relateze
Fapte fără precedent și fără egal –
Nepotrivite pentru a fi sugerate sau șoptite, darămite scrise,
Dar care se petreceau în fiecare minut, zi și noapte.
A cerut dovezi. Ele au venit. Dosarele s-au înmulțit.
La început, le-a marcat: „Înapoi. Asta nu poate fi adevărat.”
Apoi, sub cuvântul oficial și rece, a scris:
„Asta nu e nici pe departe tot ce s-a întâmplat.” În cele din urmă, se spune, s-a privit în față
Și i-a dat de știre surorii: „Vino degrabă.
Situația a scăpat de sub control. Nu pot face față
Fără ajutorul tău. Întoarce-te, de dragul Adevărului!
Rang și puteri egale, dacă ești de acord.
Au nevoie de noi amândouă, dar de tine – mult mai mult decât de mine!”
vezi mai multe poezii de: Rudyard Kipling
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.