Luați asupra voastră povara omului alb —
Trimiteți-i pe cei mai buni dintre ai voștri —
Sortiți-vă fiii exilului
Ca să slujească nevoilor celor captivați;
Să vegheze, sub jug greu,
Asupra unor popoare agitate și sălbatice —
Popoarele voastre noi, posomorâte,
Jumătate demoni și jumătate copii.
Luați asupra voastră povara omului alb —
Să îndurați cu răbdare,
Să ascundeți amenințarea terorii
Și să frânați orice urmă de mândrie;
Prin vorbe deschise și simple,
Spuse răspicat, de o sută de ori.
Să căutați folosul altora
Și să munciți pentru câștigul lor.
Luați asupra voastră povara omului alb —
Să duceți războaiele crude ale păcii —
Să săturați gura Foametei
Și să opriți ciuma și boala;
Iar când țelul e aproape,
Când ați atins ce-ați vrut pentru alții,
Priviți cum Lenea și Nebunia păgână
Vă prefac speranța în nimic.
Luați asupra voastră povara omului alb —
Nu e o domnie fastuoasă de regi,
Ci truda iobagului și a măturătorului —
Povestea lucrurilor de rând.
Porturile în care nu veți intra,
Drumurile pe care nu veți păși —
Mergeți și clădiți-le cu viața voastră,
Și marcați-le cu morții voștri!
Asumați-vă povara omului alb —
Și culegeți vechea-i răsplată:
Blamul celor pe care-i ridicați,
Ura celor pe care-i ocrotiți —
Strigătul mulțimilor pe care le călăuziți
(Ah, anevoie!) spre lumină: —
„De ce ne-ați scos din robie,
„Din draga noastră noapte egipteană?”
Asumați-vă povara omului alb —
Nu îndrăzniți să vă abateți —
Nici să invocați prea tare libertatea
Ca să vă ascundeți oboseala;
Prin tot ce strigați sau șoptiți,
Prin tot ce lăsați în urmă sau făptuiți,
Popoarele tăcute și posomorâte
Vă vor cântări pe voi și zeii voștri.
Asumați-vă povara omului alb —
Lăsați în urmă zilele copilăriei —
Laurii oferiți cu ușurință,
Lauda facilă, fără rezerve.
Vine acum, să vă pună la încercare bărbăția
De-a lungul anilor lipsiți de recunoștință,
Tăioasă și rece, rod al unei înțelepciuni scumpe,
Judecata semenilor voștri!
vezi mai multe poezii de: Rudyard Kipling