Odată, o undă roșie a aterizat
În apusul auriu arzând--
Lipită de mâna unei fecioare,
Lângă vadul întorcându-se.
Picior delicat și piept blând--
Aici, peste, bucurați-vă și odihniți-vă.
„Fecioara, așteaptă”, spune ondulația;
„Așteaptă puțin, căci sunt Moartea!”
„Unde mă cheamă iubitul meu merg--
Rușine să-l tratez rece--
Era un pește care se învârtea așa,
Întorcându-se cu îndrăzneală.”
Picior delicat și inimă tandră,
Așteptați pluta încărcată.
Așteaptă, ah, așteaptă!” spune ondulația;
„Fecioara, așteaptă, căci sunt Moartea!”
„Când mă cheamă iubitul, mă grăbesc--
Doamna Dispreț nu a fost niciodată căsătorită!”
Ondulație în jurul taliei ei,
Curățați curentul învolburat.
Inimă nebună și mână credincioasă,
Picioare mici care nu atingeau pământul.
Departe unda se mișca,
Ondulație-ondulație alergând roșie!
vezi mai multe poezii de: Rudyard Kipling