Mai linişteşte-mi Doamne pornirile aprinse,
Nu mă lăsa să ard cu toate deodată,
Păstrează-mi în altare trăirile promise
Să pot să curg în mine şi azi şi altădată.
Sunt om supus greşelii şi patimilor aspre,
Iar cugetele mele mai rătăcesc nebune,
Mai lasă-mă să dorm îmbrăţişat de astre,
Trezeşte-mă când crezi c-am rostul meu în lume.
Ridică-mă din groapă, abis al rătăcirii,
Mai lasă-mi timp s-adun greşelile comise,
Mă iartă că i-am dat avânt nefericirii,
Că nu am stat de veghe lângă iubiri permise.
Încarcă-mă cu nimbul idilelor curate
Să pot purta prin ceruri un vis aproape sfânt,
Şi în miros de zmirnă din gânduri nepătate,
Mai lasă-mă o vreme să sufăr pe pământ.
vezi mai multe poezii de: Stefan Doroftei-Doimaneanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
danab
Mulţumesc!
stefan doroftei doimaneanu
sâmbătă, 22 aprilie 2017
...o ruga a inimii,in versuri minunate!
frumos...
cu drag,
danab
sâmbătă, 22 aprilie 2017