Nu lăsa să crească îndoieli între noi,
acoperă timpul cu ceva,
cu imaginea ta,
cu minciuni,
cu vise,
cu iluzii.
Nu lăsa întrebări să crească-ntre noi,
îşi face ura cuib
şi muscă-ncet, flămând şi crud,
până când osul amintirii rămâne gol,
pradă vulturilor fără ţintă.
Acoperă lumea cu noi,
în senin.
vezi mai multe poezii de: gabrielaa