O,Doamne al nespuselor cuvinte,
Care lucrezi meru in nemiscare,
Lumina Ta inunda orice minte
Nedoborita-n bezna de-ngimfare.
Doar Tu asculti pe pruncul care plinge
Infometat dupa eternul lapte
Si Duhul Tau cu dragoste-l atinge
Prin mingiierea ne-nginatei soapte.
Cind vine lupul mortii sa-l sfisie
Ii dai de sus ca sabie,cuvinte
Si setea-i potolesti cu apa vie
Sa fuga fiara-n recile-i morminte.
In bratul Tau se simte-n siguranta
Ca bun si dulce esti precum o mama
Cine ca Tine poate da speranta
Celui lovit si nebagat in seama?
Iubi-te-vom Stapinul nostru vesnic
Tronind mai sus de cerurile Tale,
Ca-ti risipesti luminile din sfesnic
Sa nu ne ratacim pe strimta Cale.
vezi mai multe poezii de: SAlecsandru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Superbe mai multe versuri, dar remarc indeosebi ultimele doua. Este nevoie de poezie de credinta! Felicitari!
andreionthepoetry
joi, 19 martie 2015
Bine ai venit. Deocamdată : NU!
CRITICUL BLIND
joi, 19 martie 2015
Bine ai venit pe site! Felicitari pentru poezie.
Adina Speranta
joi, 19 martie 2015