Am rugat lumina să-mi ridice-o scară
Să mă urc cu tine dincolo de vis
Să-ți culeg, iubito, din zenit o vară
Să ți-o pun pe suflet, dar din paradis.
Am rugat amnarul să-mi redea scânteia
Rătăcită când ai plecat în toamnă
Și de-atunci o caut și-am pierdut și cheia
Care pentru mine râu al morții-nseamnă.
Am rugat tăcerea să-mi păzească gura
Câtă vreme macii dau pârjol prin lan
Fie-ți, Caliope, oda mea scriptura
Focul Julietei fie-ți suveran.
Am rugat pământul să-mi dezgroape ciobul
De iubire arsă în cățui lumesc
Pentru tine, Evo, mă dezbrac de snobul
Strecurat în strâmtul frac mănăstiresc.
Am rugat opalul să lucească-n tine
Prea frumoasă perlă din adânc de mări
Am să vând icoana erei bizantine
Și-am să cumpăr semnul altor întrebări.
Mi-am trimis imensul gând fugit de-acasă
La fereastra ta, plânsu-mi să ți-l cânte.
Când de sub iubire aspru dor m-apasă
Plâng nevindecate aripile-mi frânte.
vezi mai multe poezii de: nichodin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Foarte frumoasa poezie..
Felicitări !
danab
duminică, 30 august 2026