Alchimia infinitului - Rumi
Adăugat de: Gerra Orivera

Am mers la locuința Maestrului și am întrebat: „Unde este Maestrul?”
Mi s-a răspuns: „Maestrul este îndrăgostit și «intoxicat»
și un rătăcitor dintr-un loc într-altul.”

Am spus: „Am o obligație, măcar dați-mi o cheie,
sunt prietenul Maestrului, cu adevărat, nu sunt un dușman.”
Ei mi-au răspuns: „Maestrul s-a îndrăgostit de «Grădinar»,
caută-l în grădină sau pe malul apei.”

Îndrăgostiții frenetici urmează obiectul iubirii lor;
Dacă cineva se îndrăgostește, du-te și lasă-l în pace!

Peștele care a cunoscut apa nu va ieși pe uscat;
Cum ar putea un îndrăgostit să rămână în sfera de culoare și parfum?

Zăpada înghețată care a văzut chipul Soarelui strălucitor
este înghițită de către Soare.
Odată topită ea va fi purtată de curent;

În special aceea care este iubita regelui nostru,
Un rege fără de pereche și plin de credință și amabil.

Prin această alchimie infinită,
care nimeni nu o poate evalua sau presupune,
Cuprul, de îndată ce este atins devine aur la comanda „Reîntoarce-te”.

Lasă lumea deoparte și zboară din cele șase dimensiuni.
Cât timp vei mai rătăci în uitare și dezorientare încoace și încolo?

Inevitabil aceasta te va conduce la sfârșit,
propriul tău consimțământ,
La posibilitatea de a te bucura de onoare și glorie în prezența regelui.

Nefiind acolo un intrus în rândul lor,
Iisus îți va revela misterele, punct cu punct.

Am închis deschiderea buzelor și am deschis calea secretă:
Într-o clipă m-am eliberat de dorința de a vorbi.




Traducere Iulia Bontaș



vezi mai multe poezii de: Rumi




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.