Simţurile lumeşti sunt trepte ale pământului
Simţurile spirituale sunt trepte către cer
De sănătatea simţurilor lumeşti te îngrijeşti cu lipitori,
De sănătatea spiritului "Prietenul" e cel ce are grijă.
Iar dacă sănătatea spiritului o ai de te-ngrijeşti de trup,
Sănătatea spiritului o ai doar când trupul încetează-a exista.
Sufletul divin domneşte peste trup şi-l nimiceşte,
Dar după toate acestea, el e creat din nou
Ferice de sufletul, care, iubindu-l pe Dumnezeu
Şi-a părăsit familie, bunuri şi avere!
Şi-a nimicit căminul, să afle comoara tăinuită
Şi cu acea comoară l-a făurit din nou în chip mai luminos
Ferice de cel ce-a stăvilit lumeasca aplecare, purificându-şi calea în ăst chip,
Şi-apoi şi-a împrospătat cu nou şuvoi calea aleasă;
Ferice de cel ce şi-a arătat din carne cu lancea-ascuţită
Aşa încât deasupra rănii să crească-o altă carne, mai curată;
Ferice cel ce-a năruit cetatea spre a-i alunga pe cei fără credinţă
Şi a-ntărit-o mai apoi cu turnuri, ziduri, parapete sute.
E oare cineva care să poată spune cum e lucrarea Harului divin?
Eu fost-am nevoit s-o înfăţişez doar prin aceste pilde.
Uneori apare sub o înfăţişare anume, alteori alege alte chipuri
O, da, când e în joc credinţa, domneşte confuzie şi tulburare.
Nu e aidoma cazul celui ce faţa şi-o-ntoarce de la Domnul,
Cu cel ce s-a cufundat şi e absorbit în El cu totul
Cel din urmă priveşte întotdeauna către Dumnezeu,
În vreme ce faţa primului arată o nemăsurată încredere în sine.
Priveşte chipul fiecăruia şi cumpăneşte cu temeinicie,
Căci poate te ajută să recunoşti chipul Adevărului.
De vreme ce sunt mii de demoni cu-nfăţişare omenească
Nu-i bine să te alături oricui şi făr de cumpănire.
Atunci când păsărarul sună din fluierul amăgitor
Vrând s-ademenească păsări înspre a lui capcană,
Zburătoarele aud văzduhul vibrând de viersul altei păsări,
Şi coborând din ceruri, nu află decât plasă şi cuţit.
Asemenea şi ipocriţii mârşavi fură cuvintele dervişilor,
S-ademenească oamenii de rând prin josnica minciună.
Faptele binelui răspândesc numai lumină şi căldură,
Faptele răului doar înşelăciune şi lipsă de ruşine.
Ei înspăimântă omul simplu înfăţişându-i un leu umplut cu paie,
Şi îl numesc pe falsul Musailima cu numele de Muhammad
Dar lui Musailima i-a rămas numele de "Mare mincinos",
În vreme ce lui Muhammad i se mai spune "Fiinţa desăvârşită"
Vinul lui Dumnezeu răspândeşte a moscului mireasmă
Vinul răului împrăştie în jur boli şi suferinţă.
vezi mai multe poezii de: Rumi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.