De ce sufletul meu nu își ia zborul atunci când
aude dulcea chemare a glorioasei prezențe divine,
o șoaptă de o indescriptibilă savoare: „Trezește-te!” ?
De ce nu s-ar grăbi peștele care se zbate pe uscat să sară în mare
atunci când sunetul valurilor oceanului ajunge la urechile sale?
De ce n-ar abandona șoimul prada sa
pentru a se reîntoarce aproape de Rege,
Auzind bătaia tobelor spunându-I „Reîntoarce-te!”.
De ce n-ar dansa fiecare sufi,
precum un atom rotindu-se în jurul Soarelui eternității,
Dacă aceasta l-ar putea salva de întunericul și impermanența nopții?
Tu ești Domnul – miracul oasă grație, frumusețe, iubire și viață.
De ce durere și suferință au parte aceia care se îndepărtează de Tine!
Traducere Iulia Bontaș
vezi mai multe poezii de: Rumi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.