Această lume este făcută
din dragostea noastră pentru vacuitate.
Roagă-te vacuității care ne iluminează existent.
Existența: acest loc alcătuit
din dragostea noastră pentru (această) vacuitate!
Și imediat această vacuitate apare,
această existență dispare.
Roagă-te ca aceasta să se petreacă mereu și mereu!
Ani de zile mi-am împins existent în afara vacuității.
Apoi dintr-o dată (o întoarcere) a mâinii
și acest lucru a luat sfârșit.
Eliberat de ceea ce eram, eliberat de prezent,
eliberat de teama periculoasă, de speranță
eliberat de dorința enormă cât un munte.
Muntele de aici și acum este o biată părticică
a unui fir de pai suflat de vacuitate.
Aceste cuvinte pe care le-am repetat atât de mult timp
încep să-și piardă sensul.
Existență, vacuitate, munte, fir de pai:
Cuvintele și ceea ce ele încearcă să spună
au zburat pe fereastră, alunecând pe panta acoperișului.
Traducere Iulia Bontaș
vezi mai multe poezii de: Rumi