Fetițo, fii prudentă în tot ce spui,
Căci vorbești în cuvinte, cuvinte-
Căci cuvintele-s făcute din silabe
Și silabele, copila mea, sunt făcute din aer,
Tu vei dori să fiu îndepărtată,
Misterul meu să te înnebunească,
Închisă-n limba mea neomenescă
Fiind ce nu poți fi tu niciodată.
Poate greșesc: dar steaua tot roșie-a rămas.
Poate greșesc: dar fluviul e-același ca-nainte.
Poate greșesc: dar munții își au si ei un glas.
Poate greșesc: dar câmpul și el are cuvinte.
Nu-i diamantul marea-ncununare
Ci lacrima pe care o culeg
Din geana ta, și încă nu-înțeleg
Ce te-a putut răni atât de tare.