Să crezi că-i iarăși primăvară...
Galbena frunză să nu doară
Crenguța zgribulită-n coajă
Ce-ncarcă bruma ca o barjă.
Un măr cu frunzele căzute
În firele de iarbă mute
De-atâta brumă dimineața,
Întoarce de la toamnă fața.
Amiaza zilelor de toamnă,
Prin vălul cald, coaja îndeamnă
Să tragă sevă dulce-n crengi
Când razele de soare-s răngi.
Toamna înmugurește viața,
Chiar dacă-i brumă dimineața,
Plesnesc în vârfuri de crenguță
Trei bobocei și-o frunzuliță.
În seara răcoroasă, toamnă,
Flori albe de măr te condamnă
Să-admiri frumoasa primăvară...
Să nu-ți mai pui bruma pe-afară!
vezi mai multe poezii de: Ina M.