Să-mi trimeți o guriță îndărăt pe aripele vântului
Adăugat de: th3mirr0r
[21 fevr. 882]
“Draga mea Veronică,
Iartă-mă că nu ți-am scris imediat, căci am primit scrisoarea ta ieri seara și-ți răspund abia azi. Am o cumplită nevralgie la cap — efectul unei binevoitoare și premature primăveri se vede — și chiar acum nu-ți scriu decât pentru a-ți cere iertare că nu ți-am răspuns imediat la scrisoarea ta gentilă și dulce. Nu-i așa că tu mă scuzezi și nu mi-o iei a nume de rău în considerația nevralgiei? Ce or fi având scrisorile de cam întârzie? În 18 mi-ai trimis una, pe cea din urmă, la 20 am primit-o abia. Mă frec cu mâna pe frunte și-ncerc a-ți spune mii de lucruri pe care le croiam alaltăseară în minte și capul numai mă doare, încât, dac-ai fi aci, n-ai ști ce să-mi faci ca s-adorm. Se vede că durerea asta e o urmare a concertului al doilea al lui Sarasate, care a fost admirabil, ca și cel dentîi. Apropos ! D-nul în cestiune aud că, după cererea sa proprie, va fi permutat la Curtea de Argeș în aceeași calitate în care e la Neamț. Această cerere a făcut-o de acum opt sau zece zile la Ministeriu și i s-a acordat. Signe de la profondeur du sentiment (?) Vorbă să fie.
Asta încă o dată pentru a arăta că nu există un sâmbure solid în acest om.
Mițico dragă, tu poate-i fi dormind deja, căci eu scriu asupra plecării trenului — adecă mai sunt două ceasuri pân-atunci și-ți voi duce scrisoarea la gară. Tot mă doare capul, afară-i răcoare și senin de lună — poate mi-o mai trece. Te sărut de multe, multe ori, dragă pasăre voioasă, te rog să-mi ierți dispoziția cam deranjată în care-ți scriu și să-mi trimeți o guriță îndărăt pe aripele vântului. Dac-ar ajunge azi desigur că mi-ar trece durerea.
Distribuie: