Să ne jucăm cât joaca
Nu se duce!
Să ne jucăm cât viața
Ne permite!
Să ne jucăm cu visele
Șotron,
Să dăm cu ele deazvârita
Și ușor,
Să prindem strâns în palme
Coapte fructe
Și aroma dulce a clipelor
Trăite .
Și-n amintirea viselor
Trecute,
Să ne jucăm cu viața
Jocuri multe.
Să ne jucam si să ascundem
Anii,
Să nu-i găsească viața.
Hoțomanii ,
Să râdă după ușă ascunși
Când noi,
Dând la o parte griji,
Sărim prin ploi.
Să râdem cum copiii
Știu să râdă,
Să punem grijile pe rând,
Pe fugă,
Să creadă că suntem plecați
Cu pluta
Și să se sperie, să fuga
Grija.
Să ne jucăm cu viața,
Să trăim,
Aceste scurte clipe,
Cât simtim!
Și să gustam câte puțin
Din toate,
Să mai păstrăm gustul
De libertate.
Să ne jucăm și viața
Să ne fie,
Prilej de cântec și de
Bucurie ,
Și anii să se-amestece
Între ei,
Să nu mai ști cât ai
Nici dacă vrei.
Să ne jucăm și viața
Să ne fie,
Parcul cu jocuri
Din copilărie !
vezi mai multe poezii de: ileana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc !
Scrieți atât de frumos, că aprecierea dvs. înseamnă mult pentru mine !
ileana (autor)
marți, 30 ianuarie 2018
Sa ne jucam cu versuri pe hârtie,
Doar timpul numărul sa le mai ție...
Sa ne jucam cu rime și mesaje,
In mintea noastră sa fie colaje
De sentimente ce-au trecut prin noi
Si-am vrut să stiti de ele chiar și voi...
Sa fie joaca scopul vieții noastre
Să râdem când visăm c-atingem aștri,
Să navigăm cu stelele prin cosmos
Si-apoi sa spunem:" Am visat frumos!".
Așa sa fie viața noastră toată...
O joacă de copil neîntinată!
Jucausa poezie! Mi-a placut mult! Felicitari!
Ina M.
marți, 23 ianuarie 2018