La Alba Iulia, atunci, la sarbatoare
La poalele Cetatii cu totii adunati
Ei, inimi langa inimi au sfaramat hotare
Porti vesnice croit-au in muntii vechi Carpati.
Sufla un vant prielnic, de sus de la cetate
Si-atunci poporul nostru si-a ridicat grumazul
Si-n piept cu dorul sacru, un dor de libertate
Si-au amintit romanii de-al lor voivod…Viteazul.
Se-nfaptuii Unirea si Romania-i mare,
O tara minunata, cu oameni minunati.
Pe cerul plin de nouri rasare un nou soare,
Romani de pretutindeni intaia oara frati.
Trecut-au ani de-atuncea si iar am fost legati,
Cu funii groase, rosii, de marsavii tirani
Am fost loviti in suflet, mintiti, furati, tradati
Si tara ne-au condus-o din nou doar sarlatani.
“Exista Dumnezeu” a rasunat in noapte
“Nicicand poporu-acesta nu poate fi infrant”!
“Desteapta-te romane, din somnul cel de moarte”,
Si…. file de istorie s-au scris cu sange sfant.
Ramane amintirea si visul de mai bine
Recunostinta noastra pentru eroi, stramosi
Si-n ziua cea de maine orice pe cale vine
Cu Dumnezeu alaturi pasi-vom bucurosi!
Si daca, se repeta istoria…cumva
Poporul nostru este mereu invingator!
Si Romania noastra pe veci va exista
Sa ne traiesti azi Tara, s-ai falnic viitor!
vezi mai multe poezii de: Marius Alexandru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.