Trecut-au anii buni de-acum
Şi din ce-am fost, rămas-am umbră,
Iar perspectiva cea mai sumbră
Este brutalul cap de drum.
Sunt doar bătrân, atâta tot,
Cu trupul obosit de ani.
Cred că mai fac vreo câţiva bani,
Chiar dacă, sincer, nu mai pot.
Nu cer să fiu ţinut în puf,
Ci doar atât vă rog, umil,
Să nu mă duceţi la azil,
Căci mă voi stinge de năduf.
Veţi fi şi voi bătrâni, odată,
Căci timpul zboară vrând-nevrând
Şi n-aţi dori să fiţi la rând,
Lăsaţi într-un ungher, de „soartă”...
vezi mai multe poezii de: Mihai_Manolescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.