Să nu-mi uiți ploaia
de durere nebună,
cu care-ți cântam
ca o ceață prin vise,
poteci de pustiu
mă-nchinau sub furtună,
prin iriși de stele
căutam ce pierise!
Răsuceam roua-n pic
pe o strună amară,
se copsese gutuia
într-un verde târziu,
presăram ploaia-n spic
peste-un creștet de vară,
mă ardea dorul tău
blestemat,sângeriu!
Pe sub creste de cer
toamna-și cântă prohodul,
sub un nor ruginit
arvunesc aripi noi,
simt frisoane de ger
pregătind eșafodul,
nu e toamna ce urlă
ci iubirea-mi prin ploi!
Autor Doina Bezea
vezi mai multe poezii de: Doina Bezea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
”cu care” - intră la categoria cacofonii, iar eu știu că tu ai vână de mult mai mult! Pe alocuri versul scurt, unele stâgăcii de expresie și rima facilă nu servesc poeziei! Nu aș numi-o o poezie reușită, deși are câteva imagini frumoase!
Gerra Orivera
vineri, 22 aprilie 2016
Mersi frumos pentru comentariu și plăcerea lecturii danab!Te aștept cu drag mereu chiar și pe pagina mea de fb.!
Doina Bezea (autor)
vineri, 15 aprilie 2016
ce poezie frumoasa mi-a fost dat sa citesc...
felicitari,din toata inima!
cu drag,
danab
miercuri, 13 aprilie 2016
Mersi frumos pentru plăcerea lecturii și comentariu Cami!Te pup cu drag și mersi de trecere!
Doina Bezea (autor)
marți, 12 aprilie 2016
Pe mine m-au cuprins versurile tale în vraja lor.
Frumos
Cami
marți, 12 aprilie 2016