Să te scoli de dimineaţă, zicea mama către mine,
La găini să dai grăunţe și la porc să dai lături;
Somnoros când vezi că vine Soarele peste coline
C-un boţ cald de mămăligă de Azor să mi te-nduri!
Am plecat copil în lume, și-n credință mi-am promis
Să pun satul de iubire pe cămaşa bolţii sus
Şi să port mereu în minte glasul ce duios mi-a zis:
Să rămâi cuminte, mamă, cât vei fi în lume dus!
Cât de dragă mi-era lunca unde nuferii din bălţi
Găzduiau steluţe albe ca pe pui prin bătături
Şi poiana dintre dealuri unde eu citeam din cărţi
Unui pui de căprioară ce ieşea de prin păduri!
Mă reîntorc la Paști acasă pe o dragă potecuţă,
Iar va fierbe viaţa-n mine ca la joc cu urături
Şi în zorii de mătase, iar te aud cum zici măicuţă:
La găini să dai grăunţe și la porc să dai lături.
vezi mai multe poezii de: ROLEA NICOLAE
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Versuri care au ajuns si la sufletul meu :)
ali
vineri, 22 aprilie 2016
Ai dat o definiţie extrem de frumoasă poeziei. Am citit şi recitit cu plăcere.
Issa
vineri, 22 aprilie 2016
Frumoase imagini, felicitări !
ALapis
duminică, 17 aprilie 2016
Nostalgia locului natal împletită cu imaginea mamei ca punct central , imagine ce se perpetuează şi prin sfatul dat de aceasta, este realizată printr-un lirism de o gingăşie aparte, specifică poeziilor tale.
Finalul este plin de viaţă, răzbate bucuria revenirii Acasă...versul de forţă fiind :
"Iar va fierbe viaţa-n mine ca la joc cu urături"
Clocoteşte viaţa în tine, Rolea, de bucuria revenirii...şi eu, ca şi cititor, simt asta! :)
Felicitări !
Adina Speranta
sâmbătă, 16 aprilie 2016