Un vultur spuse unui uliu cu sfidare:
„Nu-i nimeni să privească mai în depărtare!"
Răspunse uliul: „Cum nimic nu-i dat să-ţi scape,
ce vezi la margini de câmpii şi ape?"
Era-n privirea care prinse-a se roti,
din naltul ei şi până-n zare, drum de-o zi.
Îi zise vulturul: „Văzui, de-o să mă crezi,
un bob de grâu căzut pe câmp printre cirezi".
Cum uliul nu-şi mai stăpâni mirarea-adâncă,
porniră-n zbor, în jos, de-acolo, de pe stâncă.
Când vulturul atinse bobul cât broboana,
deodată-i încleşta picioarele capcana.
Sub bobul cel de grâu, râvnit cu tot nesaţul,
el nu ştia că soarta-şi aruncase laţul.
Nu orice scoică naşte-o perlă sidefie,
şi-arcaşul nu oricând s-atingă ţinta ştie.
vezi mai multe poezii de: Saadi