Din inimă să ridicăm azi mâna,
căci mâine n-o va mai lăsa ţărâna.
În toamnă, nu privi înspre copac:
de frunze şi de poame e sărac.
Mâini goale, -a rugă, naltă cu sfială,
căci mila Lui nu lasă mâna goală!
La El nu-i poarta-nchisă niciodată,
şi nu-n zadar stă mâna ridicată,
căci soarta iar copacii îi îmbracă,
umplând cu poame fiecare cracă.
Precum crengi goale, mâinile-năltăm, Stăpâne,
căci desfrunziti prea mult noi nu putem rămâne.
vezi mai multe poezii de: Saadi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.