ÎNTREBAREA 3
Eu cine-s oare, cine? Şi ce ştiu despre mine?
Şi ce poate să-nsemne: „a drumeţi în tine"?
RĂSPUNS
„Eu cine-s oare, cine?" — tu mă întrebi mereu —
„Vorbeşte-mi despre mine, să aflu cine-s eu!"
Suprema Existenţă când se vădeşte-n lume,
cuvântul eu devine atuncea al Ei nume.
Şi eu şi tu deci suntem sclipirile ce-apar
prin zăbrelita nişă din sfântul Ei fanar.
Şi trupuri ca şi duhuri sunt toate o lumină,
ce din oglinzi sau facle ţâşneşte-atunci deplină.
În schimb tu spui adesea: „În orice-mprejurare,
cuvântul eu arată a noastră cugetare."
Doar după judecată de te călăuzeşti,
tu sinele de-o parte a ta nu-l deosebeşti.
Cunoaşte-ti al tău sine şi n-o să-ntreci măsura.
Grăsimea, vezi, nu este totuna cu-umflătura.
Şi decât trup şi suflet e eul mai presus,
căci sufletul şi trupul sunt părţi ce-i s-au supus.
Tu, dincolo de spaţiu şi timp vezi de te ţine!
Desprinde-te de lume! Fii lumea pentru tine!
Un rai e Existenţa şi-un iad ce-i trecător,
şi eu şi tu la mijloc, drept văl despărţitor.
Când acest văl dispare din faţa ta, atunci
nimic nu mai rămâne din crezuri şi porunci.
Poruncile credinţei iscate-s de-al tău eu,
menite să constrângă şi duh şi trup mereu.
Dar eul tău la mijloc de nu s-ar mai găsi,
la ce-ar mai fi nevoie de temple şi geamii?
Doar din doi paşi drumeţu-acest drum îl împlineşte,
deşi plin de primejdii de-a lungu-i se vădeşte.
Cu-ntâiul pas ajunge pân-la Unicitate.
Cu-al doilea pas al vieţii pustiu el îl străbate.
În acel loc multiplul şi Unul sunt totuna,
cum unu-n orice număr se află-ntotdeauna.
Tu eşti pluralitatea ce-a-ajuns Unicitate.
Tu eşti Unicitatea ce-a-ajuns pluralitate.
Dezleagă taina-acela ce-alege calea dreaptă
şi părăseşte partea - şi înspre Tot se-ndreaptă.
vezi mai multe poezii de: Şabestari
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.