Beau vinul zilelor acestea,
Prefabricat spre a-ntrista,
Că s-a sfârșit aici, povestea,
Și cred că astăzi voi pleca.
Mi-aș fi dorit să pot rămâne,
Aș fi-ncercat să stau aici,
Dar nu știu unde voi fi mâine,
Sub semnul orelor prea mici.
Cad în genunchi pe scoici uscate,
Și apa bate-n carnea mea,
Și-un clopot greu, în cap îmi bate,
Că iar mă voi înstrăina.
Și Sena-mi vine mai aproape,
Și îmi șoptește, o să pierzi...
O, unde-ți verși aceste ape,
În ochii ei, în ochii verzi?
Beau din Bordeaux, și nu-mi mai pasă,
Poate cândva o să revin.
Paris, mi-ai fost a doua casă,
Dar tot aici, mă simt străin.
31.08.2019
Paris
vezi mai multe poezii de: Cristian Andronic
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc frumos tuturor! O zi frumoasă să aveți!
Cristian Andronic (autor)
sâmbătă, 20 februarie 2021
Minunate versuri!
gabriel cristea
sâmbătă, 20 februarie 2021
semn: poem melodios, curgător, cu ecouri ale poeziei lui François Villon.
Anisoara Iordache
sâmbătă, 20 februarie 2021
semn: poem melodios, curgător, cu ecouri ale poeziei lui François Villon.
Anisoara Iordache
sâmbătă, 20 februarie 2021