Vânturi 3 - Saint-John Perse
Adăugat de: Gerra Orivera

Pentru Atlanta şi Allan P.

3
Erau foarte mari forţe în creştere pe toate cărările acestei lumi, şi care izvorau de mai presus de cântul nostru, în locuri de vrajbă şi de ocară;
Care-şi făceau de cap prin lume - o, lumea întreagă a lucrurilor - şi trăiau pe la crestele viitorului că pe râpele de lut ale olarului...
La cântul înaltelor povestiri ale largului, ele duceau gustul lor de mezat, de falimente, pregăteau, pe orice ţărm, mari dezastre intelectuale,
şi-n paşii grăbiţi ai serii, printre cele mai rele vraişti ale minţii, porneau un nou fel de măreţie unde se înălţau faptele noastre de mâine;
Sau dezbătând, prin pierdute insule, rosturile cerului, ridicau pe înălţimi o gâlceavă de Esenieni unde noi nu aveam acces...
Prin ele prosperau eroarea şi minunea, şi lăcustă verde a sofismului: virulentele spiritului în margini de ocne şi prospeţimea erotismului la intrări de păduri;
Prin ele neliniştea la ţărmuri înşelătoare ale Mărilor moarte, pe culmile-mpestritate de oi de Peru, şi pe orişice lande de vraja unde se-adună eresurile şi marile rătăciri ale veacului...
Ele-nțesau de idei noi lâna neagră a tifonilor, cerul jos unde cutreieră frumoasele edicte de surghiun,
şi răspândind peste toate nisipurile gușteriţa dorinţei, promiteau sămânţa şi seva de creştere ca un răsfăţ de cuişoare şi de piper,
Promiteau murmurare şi cântec de oameni vii, nu murmurul acela de uscăciune, despre care am mai vorbit.
Sfârşeşte, Povestitorule!... Ele suflau la porţile Curiilor. Culcau zeii de piatră pe fețele lor, baptisterul în urzici, şi sub junglă Bayonul,
Dezlegau izvorul din spini şi din pavajul Regilor - în grădinile Curţilor de Conturi şi în Sălile de Jocuri, în iatacurile pline de stampe, de incunabule şi de scrisori de femei.
Îmbrăţişau orice furie a pietrei şi orice sfadă a flăcării; cu mulţimea se afundau în marile visuri benevole, şi, până la Circurile din foburguri, pentru explozia celui mai înalt cort şi despletirea-i de fată, de Menadă, într-o rotire de pânze şi greement...
Se duceau unde merg bărbaţii fără familie şi băieţii fără majorat, cu fetele străzii şi cu fiicele Bisericii, pe Marile catolice de culoarea căştilor, spadelor şi vechilor racle cu moaşte,
şi în pas cu Păstorul, cu Poetul, pe drum, şi-alăturau pescăruşul violet al Mormonului, albina sălbatică a deşertului şi migrările de insecte peste mări, ca fumuri de lucruri rătăcitoare împrumutând cozoroace şi baldachine visării femeilor pe ţărm.
*
Astfel crescând şi şuierând la răscrucea vârstei noastre, coborau de pe înaltele trecători cu acel şuier nou unde nimeni nu-şi află rasă,
şi risipind la sălaşul popoarelor, ha! risipind - risipească! ziceam - ha! risipind
Balize şi geamanduri, borne de coastă şi stele votive, cazemate la graniţi şi lămpaşe la recife; cazemate la granți, scunde că nişte cocini, şi vămi şi mai scunde la capătul pământului; baterii desuete sub palmieri, în insule de mărgean alb spurcate de orătănii; turele pe ţărmuri şi cruci în răscruci; catarge şi posturi de pază, gabioane, hangare şi barăci, paraclis în pădure şi refugiu pe vârf de munte; locuri de afişaj şi Calvarii printre gunoaie; tablele de orientare ale geografului şi tabletă exploratorului; mormanul de pietre late al cartografului şi-al nomadului; sau al catargiului şi-al paznicului de lame? şi spinii de fier de la marginea ţarcurilor şi forja sub cerul liber a celui înfierând vitele, piatră ridicată a sectantului şi movilă moşierului, şi voi, groase gratii de aur ale Industriaşului, şi canatul lucrat în vulturi al marilor firme de familie...
Ha! risipind - risipească! ziceam - tot ce-i piatră jubiliară şi stela primitivă,
Ne-napoiau într-o seară faţa scurtă a pământului, unde să stârneşti o sută de fecioare şi de zimbri printre isop şi genţiană.
Astfel crescând şi şuierând, ţineau acest cant foarte pur unde nimeni n-are ştiinţă.
şi după ce despărţiră de cele moarte pe cele vii, şi de mai-bun făr-de-preţul,
Iată ne-mprospătau cu un vis de făgăduinţi, şi trezeau pentru noi, în cuibul lor mătăsos,
Că preotese în somn şi fecioare cu aripi în năpârlire, ah! că nimfe în nimfoză printre rituri de-albinărit - lenjerie de aripi în tocul lor şi manunchiuri de aripi în tolba lor -
Noile scrieri închise în marile şisturi ce au să vină...
O, prospeţime în noapte când fecioara cu aripi se făcu aurora: la cea mai înalta culme a primejdiei, la cea mai înaltă frunte
De frunze şi ferigi... «Mă încânta, făgăduinţă, până la stingerea visului de a mă fi născut...»
şi asemeni celui ce-a dojenit pe Regi, voi asculta urcând în mine stăpânirea visului.
Beat, spuneai, mai beat, de a renega beţia... Beat, spuneai, mai beat, de a locui
Neînţelegerea.

Traducere Aurel Rău



vezi mai multe poezii de: Saint-John Perse




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.