Pentru Atlanta şi Allan P.
4
Totul de reluat. Totul de spus din nou. Iar coasă privirii, peste tot a fi purtat!
Un om porni să radă la galeriile de piatră ale Bibliotecarilor. - Bazilica a Cărţii!... Un om la balustradele de sardonix, sub privilegiul bronzului şi-alabastrului. Om nu de mare nume. Cine era, cine nu era?
şi zidurile sunt de agată unde se lustruiesc lămpile, omul cu capul gol şi mâini netede în carierele de marmoră galbenă - unde sunt cărţile, în serai, unde sunt cărţile în nişele lor, că mai ieri, sub etichete, animalele împăiate în blănile lor, în camerele închise din marile Temple - cărţile triste, nenumărate, în straturi înalte, de cretacic, purtând creanţă şi sediment în suisul vremii...
şi zidurile sunt de agată unde se oglindesc lămpile. Mari ziduri şlefuite de linişte şi ştiinţă şi, de noaptea lămpilor. Linişte şi liniştite-ndeletniciri. Preoţi şi preoţie. Serapeum!
La care din sărbătorile Primăverii verzi va trebui să ne spălăm acest deget pătat de colbul arhivelor - în această brumă de bătrâneţe, în tot acest fard de Regine moarte, de flamini - ca de molozul oraşelor sfinte, de albe văruri, moarte de prea multă lună şi pocăinţă?
Ha! mi se spulbere acest loess! Ha! mi se spulbere această amăgire! Uscăciune şi vicleşug de altare... Cărţile triste, nenumărate, pe muchiile lor de cretă palidă...
şi ce va fi oare, pe degetu-mi de os, acest talc de uzură şi de înţelepciune, şi toată această atingere de colburile ştiinţei? că la sfârşit de anotimp praf şi pudra de polen, spori şi sporuli de licheni, o mărunţire de aripi de nălbari, de solzi cu pungi de râşcovi... toate lucrurile în descojire la limita infimului, depuneri de hăuri pe drojdiile lor, maluri şi zaţuri la capătul înjosirii - cenuşă şi pecingine a minţii.
Ha! tot acest miros cald de leşie şi de dospire sub sticlă... de pământuri albe de mormânt, de pământuri albe filtrante şi de pământ vegetal pentru vechi Sere Victoriene... toată această duhnire searbădă de sodă şi de plancton, de miez alb de copră, şi de alge uscate sub thalurile lor de fetru gri de prin marile ierbare,
Ha! tot acest gust de azil şi de casbah, şi-această brumă de vechime din mulurile pietrei - uscăciune şi vicleşug de altare, carie de ţărmuri cu mărgean, şi molipsirea neaşteptată, în depărtare, a marilor vâsle de calcar la trădările eclipticii...
Să pleci! să pleci! Vorba de muritor!
Traducere Aurel Rău
vezi mai multe poezii de: Saint-John Perse
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.