Salcâmul nimănui - Daniel Vișan-Dimitriu
Poezie adăugată de: Daniel Vișan-Dimitriu

    sâmbătă, 06 martie 2021

Erau pe deal copaci destui,
Dar unul, cel al nimănui,
Foșnea din frunze cu-nțeles
Când mă rupeam de-un drum de șes.

Se întâmpla atât de rar,
Încât mă întrebam: “El chiar
Își amintește mersul meu
Ori chipul? Știe că sunt eu?”

Sunt ani de când n-am mai trecut
Prin locuri care mi-au plăcut
Și-au fost, în tinerețea mea,
Decor spre ce mă atrăgea.

Mă-ntreb și-acum, pe-același drum:
Salcâmul dintr-un vechi album,
Mai pune-n margini de cărare
O umbră binefăcătoare?

M-apropii și o adiere
Șoptește-n clipa de plăcere
De sub salcâmul nimănui:
“Iubești aceiași ochi căprui?”



vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Salcâmul nimănui..și în același timp al tuturor..
Frumoase versuri.
Felicitări !
danab
duminică, 09 mai 2021