Panta rei, îmi spune glasul;
Fă așa: ascunde ceasul.
Când e în pericol struțul ,
Țara mea săracă
Fără de belșug
Alții ne atacă
Și ne pun la jug.
Căutătorul de comori
Ce să mai zic,ce să mai fac-
Vorbește Domnul iar eu tac;
Eu sunt același ieri și azi
Și când pășești dar și când cazi
Și-n bucurie ,și-n necaz
Și-n agonie ,și-n extaz.
Eu sunt vița voastră cea adevărată
Iar vierul este veșnicul Meu Tată;
Pe orice mlădiță care este-n Mine
Fără rod,o taie și pe foc o pune
.Vi le-am spus aceste căci nu vreau că ele
Cumva să vă fie prilej de cădere.
De prin sinagoge vă vor da afară
Dar atunci vor crede cei ce vă omoară
A venit purtând o scrisoare
Dăltuită în mădulare;
A deschis-o prin moarte,
Singură,adevărata carte.
Azi scriu iubind și așteptând
Descătușat de-acest pământ,
Cu gând pironit spre cer
Nu spre făpturile ce pier.
Nu sunt bogat,nu sunt sărac
Nu sunt îngust,cu capu-n sac
Nu am temperament de rac
Înfrunt dușmanul,ca un dac.
Dacă lumina caldă de la soare
Nu e strivită-n drumul ei de-un nor,
Cum poate străluci pe ceruri oare
Un curcubeu așa fermecător?