Recunoştinţă eternă celui ce
S-a pogorât în iad
Pentru a salva simpli păcătoşi,
Oameni rătăciţi în banal.
Moartea şi păcatul
Nu pot fi învinse
Decât prin celest,
Prin puritate de cristal.
Astfel, descendenţii lui Noe
Au fost salvaţi de un destin fatal,
Poetul, de un chin de damnat,
De un drum abisal,
Sinucigaşul,
De tentaţia celui din urmă pocal,
Naţiile, rasele, fiinţele
De un război total
Şi nici un mit, de veacuri
Nu a fost mai adevărat...
Mai real.
vezi mai multe poezii de: mihai_iunian_gindu