În sărăcia cărnii, iată-mă
cum sunt, Părinte; pulbere de drum
pe care vântul abia o suie spre iertare.
Dar dacă nu știam cândva să-mi subțiez
vocea primitivă încă grosolană,
cu lăcomie îmi deschid larg mâna:
dă-mi durere hrană cotidiană.
Traducere Ilie Constantin
vezi mai multe poezii de: Salvatore Quasimodo
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.