Dă-mi ziua mea;
ca să-mi caut încă
un chip de ani întregi ațipit
ca o adâncitură de ape
să-l readucă în transparență,
și eu să-mi plâng dragostea de mine însumi.
Umblu pe inima ta,
și este o regăsire de aștri
în arhipelaguri de insomnie,
noapte, mie fraterni
fosilă ieșită dintr-un val obosit;
o încovoiere de orbite secrete
unde suntem înfipți
cu stâncile și iarba.
Traducere Ilie Constantin
vezi mai multe poezii de: Salvatore Quasimodo
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.