În copacii uciși
urlă infernurile.
Doarme vara în mierea virgină,
gușterul în copilăria de monstru.
Mirosul meu de om
suie în văzduhul îngerilor,
spre apă inima mea cerească
în întunericul fertil de celulă.
Traducere Ilie Constantin
vezi mai multe poezii de: Salvatore Quasimodo