Ploaia este deja cu noi,
aerul tăcut se agită.
Râhnițele pândesc apele stingate
la lacurile lombare,
zboară ca pescăruși pe pești mici;
fânul miroase dincolo de grădinile.
Încă un an a ars,
fără plâns, fără plâns
ridicată pentru a câștiga brusc o zi.
vezi mai multe poezii de: Salvatore Quasimodo
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.