Tu vii în glasul meu:
și văd lumina liniștită
cum coboară în umbra cu raze
și făcându-ți nor de aștri în jurul capului.
Iar eu suspendat în uluirea față de îngerii,
cu morții, cu văzduhul aprins în arc.
Nu ești a mea; dar reivită în spațiu,
tremuri în mine
făcută întuneric și înălțime.
Traducere Ilie Constantin
vezi mai multe poezii de: Salvatore Quasimodo
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.