Acolo unde arborii fac
și mai părăsită seara,
cât de leneș
a pierit ultimul tău pas,
când abia se ivește floarea
de tei și-n soarta ei stăruie.
Cauți o explicație sentimentelor,
încerci tăcere în viața ta.
Altă soartă îmi dezvăluie
timpul oglindit. Îndurerează-mă
ca moartea, frumusețe fulgerând acum
pe alte chipuri.
Pierdută e în orice lucru inocent,
chiar și-n acest glas, supraviețuitor
ca să imite bucuria.
Traducere Ilie Constantin
vezi mai multe poezii de: Salvatore Quasimodo
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.