Arborii azurii
unde mai dulce sunet migrează
și se naște gust de ploi noi.
De-o ramură frunzoasă, supusă
lumina oscilează
la nunta ei cu văzduhul;
în sensul morții,
iată-mă, înfricoșat de iubire.
Traducere Ilie Constantin
vezi mai multe poezii de: Salvatore Quasimodo
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.