Zadarnic mai cauţi prin pulbere,
biată mână, oraşul a murit.
A murit: s-a auzit ultimul vuiet
în inima lui. Şi privighetoarea
a căzut de pe antena înălţată pe mănăstire,
unde cânta înaintea amurgului.
Nu mai săpaţi fântâni prin curţi:
cei vii nu mai au sete.
Nu atingeţi morţii, atât de umflaţi şi de roşii:
lăsaţ-i pe lutul caselor lor;
oraşul a murit, e mort oraşul.
vezi mai multe poezii de: Salvatore Quasimodo
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.