Sunt poate un copil
ce se teme de morți,
dar care cheamă moartea
ca să-l dezlege de toate creaturile:
copiii, copacul, gâzele;
de orice lucru cu miez de tristețe.
Fiindcă nu mai are cadouri
și drumurile sunt întunecoase,
și nu mai este nimeni
care ar ști să-l facă să plângă
în preajma ta, Doamne.
Traducere Ilie Constantin
vezi mai multe poezii de: Salvatore Quasimodo