Și iată pe trunchi
ies muguri:
un verde mai nou ca iarba
ce-ți odihnește inima:
trunchiul părea mort,
aplecat peste văgăună.
Toate au gust de miracol;
și sunt acea apă din nor
care azi răsfrânge în gropi
mai albastru petecul ei de cer,
acel verde ce sparge scoarța
care, azi-noapte încă, nu exista.
Traducere Ilie Constantin
vezi mai multe poezii de: Salvatore Quasimodo
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.