O altă oră care cade:
o coaja de banane deschisă în stea
el trăiește pe râu. Tunetul
unui concasor care zdrobește pietrele
pe malul mării, lângă bărci inerte,
nisipul galben care se revarsă;
iar moartea aridă merită
Mă prefac că sunt lumină
în fiecare zi ca nu-i a mea
Moartea coboară din caravane înalte
de sânge în ceață,
lămpile ating pavajul.
Între căi lungi
frunzele negre se îngrămădesc
într-un semn de vânt.
vezi mai multe poezii de: Salvatore Quasimodo
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.