Primăvara înalță arbori și fluvii
sub a vântului intensă bătaie,
se nasc făpturile lumii
Din plante, pietre și ape
pe șoldul tău înflorind.
e mâna mea
Ramură devenită
al sângelui tremur ușor!
Nimeni nu ne ascultă
ne trezește adolescenți.
vibrarea ultimei zile
în carnea lipită de-a ta
Fără amintirea de moarte
pierdut în tine, iubire,
glasul de neguri e mut.
vezi mai multe poezii de: Salvatore Quasimodo