Nici crucea, nici copilăria, nici ciocanul
Golgotei, nici angelica memorie
n-ajung ca să zdrobeşti războiul.
Soldaţii plâng noaptea înainte
de moarte, sunt tari, cad
la picioarele vorbelor învăţate
sub armele vieţii.
Unităţi iubitoare, soldaţi,
anonime ecouri de lacrimi.
vezi mai multe poezii de: Salvatore Quasimodo
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.