O rază egală mă închide
într-un centru de beznă,
și zadarnic aș evada.
Uneori cântă acolo un copil
ce nu-i al meu; scurt e spațiul
și surâde de îngeri morți.
Mă frânge. Iubesc pământul
care e bun chiar dacă pe el bubuie abisuri
de ape, de stele, de lumină;
chiar dacă își așteaptă, rai deșert,
zeul de suflet și de piatră.
Traducere Ilie Constantin
vezi mai multe poezii de: Salvatore Quasimodo