Toamnă blândă, mă stăpânesc
și mă înclin apelor tale până la a bea cerul,
fugă suavă de arbori și de abisuri.
Un aspru chin de a veni pe lume
mă aflu unit cu tine;
și mă zdrobesc în tine și mă vindec:
biet lucru căzut
pe care-l culege pământul.
Traducere Ilie Constantin
vezi mai multe poezii de: Salvatore Quasimodo