Zi după zi: cuvinte blestemate și sângele
și aurul. Vă recunosc, semeni ai mei, monștri
ai pământului. Sub mușcătura voastră a căzut
pietatea, și blânda cruce ne-a părăsit.
Iar eu nu mă mai pot întoarce la elizeul meu.
Vom înălța morminte la țărmul mării, pe câmpurile sfârtecate,
dar nici un sarcofag dintre cele care-i arată pe eroi.
Moartea s-a jucat nu o dată cu noi:
se-auzea în aer o batere monotonă de frunze
ca în landă atunci când în vântul sirocco
lișița de baltă suie spre nori.
Traducere Ilie Constantin
vezi mai multe poezii de: Salvatore Quasimodo
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.