Ziua mea de răbdare
Vă dau, domnule,
nu infirmitate vindecată,
genunchii rupți de plictiseală.
Ei mă abandonează, ei mă abandonează:
urlă de primăvară,
este o pădure
născut în ochii mei de pământ.
vezi mai multe poezii de: Salvatore Quasimodo
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.