Doar eu mai ard in umbra si nestire,
in timp ce soarele din lume, piere...
Cand unii de placeri, eu de durere
zac la pamant in plans si tanguire.
Din veci natura-nvaţă,
făcând copila şi femeia,
cum s-o desăvârşească pe aceea
ce-mi arde inima şi mi-o îngheaţă.
Mi-e somnul pretios si-mi pare bine
ca piatra sunt si-am simturi adormite
cat timp in jur e crima si rusine.
Nu ma trezi.Vorbeste pe soptite...
Tu mi-ai fost far, Tu calauzitorul,
o, Doamne bun, din primii ani de viata,
de-aceea-Ti pun tot sufletu-mi in fata:
sporindu-mi chinul, afle mila-Ti sporul!
Trecutul imi aduce multumire,
am biruit atatea rele crude,
dar azi, sfarsit, pleoapele-mi sunt ude
si dovedesc puterea ta, iubire...