Copiii - ştim - nevoie au de jocuri;
Demult, pe când erau doar ţânci cu toane,
Popoarele-şi fă*ă jucării
Ciudate: tronuri, purpuri şi coroane.
Şi-au pus pe capul unui tont coroana,
Şi-au pus pe tont să stea pe tron, ca stana!
Şi iată monarhia şi monarhii,
Cari stând pe tron, cu căpăţâna plină
De-ale 'nălţimii fumuri, cred acum
C-ar fi domnind din graţia divină.
Vă înşelaţi, o regilor prea buni,
Ne-aţi fost momâi şi-atât - dar nu stăpâni.
Bărbat e-acum copilul, şi bărbatul
Spre jucării azi nu se mai abate.
Jos, dar, din jilţu-n purpuri, regi, şi-n goană,
Jos cu coroanele neruşinate!
De nu le aruncaţi de voie bună,
Le vom zbura cu capul împreună.
Aşa va fi. Cuţitul ce-a tăiat
Lui Ludovic, în Franţa, ceafa groasă
A fost doar primul fulger din furtuna
Ce vă pândeşte, şi-o să se pornească;
Da, va veni azi-mâine, şi mă-ncumet
S-o spun, căci nu-s eu primu-i bubuit de tunet!
Va fi întregul glob un mare codru
Şi regii 'n codru: fiarele turbate,
Şi-i vom vâna şi-om descărca într-nşii
Cu furie armele înflăcărate.
Şi-om scrie cu-al lor sânge, împăcaţi:
Că prunci noi nu mai suntem, ci bărbaţi!
(Pesta, 1844)
(traducere Eugen Jebeleanu)
vezi mai multe poezii de: Sandor Petofi