János viteazul (fragment) - (János vitéz (részlet)) - Sandor Petofi
Adăugat de: haver

(Traducere de Csata Ernő)

Înflăcărate bat razele de vară
Pe cioban, de pe bolta cerească.
Este de prisos să bată așa tare,
Ciobanul rabdă o căldură mare.

În inimă arde focul dragostei,
Cum paște turma la capul cătunei.
Până când le lasă oile să pască,
El stă pe șubă întinsă în iarbă.

În juru-i mii de flori pestrițe,
Dar el nu e interesat de florile;
La o aruncare un pârâu curge,
Privirea sa doar acolo fuge.

Dar nu la luciu, la apa spumată,
Doar la o fată, care stă în apă,
La statura zveltă a fetei blonde,
La părul ei lung, la forme rotunde.

Fusta ei la genunchi întoarsă,
Căci la pârâu ea rufe spală;
Din apă abia se văd genunchii,
O plăcere pentru Kukoricza Jancsi.

Că ciobanul tolănit în iarbă
E Kukoricza Jancsi, în persoană?
Iar în pârâu, cine spală rufe,
Mărgăritara lui Jancsi, Ilus e.

,,Perla inimii tu, Iluska dragă!''
Kukoricza Jancsi, o apalează:
,,Uite-te aici, căci în lume
Doar tu ești vrâjile mele scumpe.

Privește-mă cu ochii tăi negri,
Vino din apă, pentru a te cuceri;
Ieși la mal doar pentru o clipă,
Las sufletul pe buza ta rumenită.

,,Stii Jancsi, as veni bucuroasă,
Dar spălatul vreau să gat în grabă;
Mă grăbesc, că am viață grea,
Sunt fată vitregă pentru mama mea.''

Astea-s vorbele blondei Iluska,
Si rufele spăla harnică, într-una.
Dar păstorul se ridică de pe subă,
Se apropie seducător, să spună:

,,Vino porumbită, vino turturică!
Sărutul, apucatul fac acusică;
Mama ta vitregă nu-i aproape,
Nu-l lăsa iubitul cu o chemare.''

A scos-o pe fată cu vorbe gingase,
I-a prins talia cu ambele brate,
Cât a sărutat-o, nimeni nu stie,
Cel ce stie tot, numai ăla stie.



vezi mai multe poezii de: Sandor Petofi




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.